Scurtă istorie
Istoria jocului de darts datează din perioada medievală a anilor 1300 în Anglia. Istoricii spun că pe atunci dartsul nu era așa cum îl cunoaștem astăzi, ci versiunea sa timpurie, adoptată de soldați, era un joc practicat ca o distracție militară. Soldații se întreceau între ei, stând în tranșee, aruncând vârfuri de suliță în butoaiele de vin. Pe atunci, dartsul era considerat o activitate de recreere utilă pentru soldați, ajutându-i să își exerseze ținta. Această origine timpurie a evoluat spre utilizarea trunchiurilor de copaci ca ținte pentru a arunca obiecte ascuțite, iar inelele vizibile pe secțiunea transversală a unui trunchi de copac au fost sursa de inspirație pentru cercurile de pe tabla de darts de astăzi.
Jocul modern de darts își are rădăcinile în Franța, în secolul al XIX-lea, când se juca cu fléchettes (care înseamnă „săgeți mici”), confecționate din lemn, dar cu vârf metalic și cu aripi din pene de curcan. Fundamentele dartsului – țintirea și aruncarea către o tablă – au rămas neschimbate până în zilele noastre, însă progresele în materii prime și tehnologie au făcut ca jucătorii să folosească adesea seturi de săgeți din wolfram (cel mai greu metal) pentru a juca.
Jocul englezesc de darts își are originile la târguri, unde tabla de darts era împărțită în segmente numerotate, iar pentru a câștiga un premiu, trebuia să atingi un anumit scor total cu săgețile. Se crede că acesta este locul de unde provine ideea ca tabla de darts să fie împărțită în secțiuni numerotate, un element care se regăsește și astăzi pe tablele de darts profesionale, care afișează numerele 1-20, iar jucătorii se succed în a ținti segmentele corespunzătoare numerelor de pe tablă.
Secolul al XIX-lea a fost marcat de răspândirea mai multor versiuni de darts, dar fără o uniformizare completă sau o organizare oficială a jocului. În această perioadă, nu exista încă un set standardizat de reguli, dar jocul continua să se răspândească rapid. Pub-urile din Anglia au început să includă table de darts, iar jocurile au fost concepute pe măsură, cu multe regiuni având propriile lor variante de table. De exemplu, o tablă de darts din Londra, numită „London 5's”, era împărțită în 12 secțiuni, care includeau doar segmentele 20, 15, 10 și 5. O tablă de darts din Yorkshire avea segmentele 1-20, dar fără secțiuni de triplu, având doar secțiuni de simplu și de dublu.
Totuși, introducerea dartsului în pub-uri a întâmpinat unele provocări. În 1908, Jim Garside, proprietarul Adelphi Inn din Leeds, a fost dat în judecată pentru că permitea jocul de darts în pub-ul său. La acea vreme, jocurile de noroc sau jocurile de șansă nu erau permise în pub-uri, așa că Garside a trebuit să demonstreze în fața instanței că dartsul nu era un joc de noroc, ci un joc de abilități. Proprietarul a adus cu el pe William „Big Foot” Annakin, pe atunci considerat unul dintre cei mai buni jucători de darts din zonă, pentru a arunca săgețile într-o tablă și a lovi mai multe ținte la rând. Instanța a decis că dartsul era un joc de abilități și, prin urmare, un joc legal.
Scena dartsului în pub-uri a continuat să crească în popularitate înainte de Primul Război Mondial, iar ligile de pub-uri au fost înființate. În 1925, a fost înființată Asociația Națională de Darts (National Darts Association - NDA) pentru a stabili reguli formale pentru joc și a rămas responsabilă de organizare până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. În anii 1930, dartsul a fost interzis în unele părți ale Regatului Unit, inclusiv în Liverpool, Glasgow și Huddersfield, din motive de sănătate publică, din cauza faptului că încuraja beția sau pentru că ar fi atras tinerii în pub-uri. Aceste interdicții au fost ridicate abia după al Doilea Război Mondial.
n cel de-al doilea război mondial, trupele britanice împărtășeau jocul de darts cu mulți dintre aliații lor din America, Australia și Noua Zeelandă. După ce au fost introduse în jocul de darts, aceste cadre militare – bărbați și femei – l-au dus acasă cu ei la sfârșitul războiului, contribuind astfel la răspândirea globală a jocului, pe măsură ce tot mai mulți oameni îl descopereau pentru prima dată.
Jocul de darts a evoluat după Al Doilea Război Mondial, când a fost înființată Asociația Națională de Darts din Marea Britanie (NDAGB) pentru a ajuta la organizarea ligilor la nivel local și național. În această perioadă, acoperirea media a dartsului era minimă, în afară de campionatul anual „News Of The World”, care continua să atragă un număr mare de participanți din întreaga țară.
„Era de aur” a dartsului la televiziune a venit în anii 1970 și 1980, când a fost înființată British Darts Organisation (BDO) în 1973, preluând conducerea sportului. Sub conducerea lui Olly Croft, BDO a adus sponsori și acoperire televizată, contribuind astfel la transformarea jocului într-un sport care atrăgea atenția internațională.
Primul Campionat Mondial de Darts BDO a avut loc în 1978, la Heart of the Midlands Club din Nottingham. Leighton Rees l-a învins pe John Lowe cu scorul de 11-7 în seturi și a devenit primul campion, câștigând 3.000 de lire sterline, în timp ce Lowe a primit 1.700 de lire pentru că a ajuns în finală.
n 1983, peste opt milioane de telespectatori au urmărit cum Keith Deller îl înfrunta pe Bristow în finala Campionatului Mondial. Anul următor, istoria a fost făcută când Lowe a reușit să arunce perfect un „nine-dart finish” – prima dată în istoria unui turneu de darts transmis la televizor.
Darts-ul de nivel înalt a suferit schimbări la începutul anilor 1990, când 15 dintre cei mai buni jucători profesioniști s-au desprins de organizația BDO (British Darts Organisation) pentru a forma propria lor organizație. Consiliul Mondial al Darts-ului (World Darts Council - WDC) ce a fost creat cu scopul de a promova jocul și de a asigura o audienta mai larga. După perioada de glorie din anii 1970 și 1980, acest sport a fost în declin până în 1992, cu un singur turneu transmis la TV (Campionatul Mondial BDO), și a fost nevoie de o schimbare pentru a creste popularitatea sportului.
Cei 15 jucători care s-au desprins inițial de BDO includeau nume mari precum Phil Taylor, Dennis Priestley, Eric Bristow, John Lowe și Jocky Wilson. Răspunsul BDO a fost să interzică acestor jucători să participe la competițiile județene, super ligi și toate turneele BDO. Interdicția ar fi fost ridicată doar dacă un jucător revenea la BDO. Mike Gregory și Chris Johns au ales să-și reafirme loialitatea față de BDO, în timp ce ceilalți 13 jucători au rămas fideli WDC.
Cele două organizații au ajuns în cele din urmă în instanță, iar procesul a fost câștigat de WDC. Ordinul Tomlin a fost emis, permițând jucătorilor să participe la orice turnee doreau. Singura excepție era că jucătorii puteau concura doar la unul dintre cele două campionate mondiale, deoarece WDC organiza deja propria versiune a unui Campionat Mondial.
WDC a fost rebranduit ca Professional Darts Corporation (PDC), care este acum considerată liderul mondial în darts. PDC organizează competiții variate ce oferă premii adunate in valoare de peste 5 milioane de lire sterline. De asemenea, PDC beneficiază de o acoperire extinsă în direct a turneelor sale prin intermediul mai multor parteneri de difuzare, inclusiv Sky Sports și ITV.
Jocul feminin de darts a suferit, de asemenea, multe schimbări de-a lungul anilor, BDO introducând un campionat mondial pentru fete în 2001. Din 2022, acest eveniment este organizat de Federația Mondială de Darts ,în timp ce PDC desfășoară o serie de turnee anuale care oferă locuri celor mai bune fete in competițiile cele mai mari , disputând astfel meciuri de la egal la egal cu bărbații.
Regina Angliei jucând darts
